Geneza
3 (VDCC)
1.
Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.
El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”
2.
Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3.
Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el și nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”
4.
Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
5.
dar Dumnezeu știe că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii și veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
6.
Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.
Păcatul lui Adam
7.
Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorţuri din ele.
8.
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”
10.
El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”
11.
Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12.
Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.”
13.
Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.”
14.
Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăști pe pântece și să mănânci ţărână.
15.
Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânţa ta și sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16.
Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17.
Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18.
spini și pălămidă să-ţi dea și să mănânci iarba de pe câmp.
19.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână ești și în ţărână te vei întoarce.”
20.
Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21.
Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.
22.
Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieţii, să mănânce din el și să trăiască în veci.”
23.
De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24.
Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Geneza
3 (NTR)
Căderea în păcat și consecințele sale
1.
Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu.
El i‑a zis femeii:
— A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?
2.
Femeia i‑a răspuns șarpelui:
— Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină,
3.
dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“
4.
Dar șarpele i‑a zis femeii:
— Sigur nu veți muri!
5.
Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.
6.
Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el.
7.
Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori.
8.
Ei au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină.
9.
Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis:
— Unde ești?
10.
El a răspuns:
— Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns.
11.
El a zis:
— Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci?
12.
Omul a răspuns:
— Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.
13.
Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii:
— Ce‑ai făcut?
Femeia a răspuns:
— Șarpele m‑a înșelat și am mâncat.
14.
DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.
15.
Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Sămânța ei îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“
16.
Femeii i‑a zis:
„Voi face ca durerile nașterii să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.“
17.
Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,
blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale.
18.
Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19.
Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“
20.
Adam i‑a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21.
DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat.
22.
Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“
23.
Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24.
După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.